O echipă pentru Eurovision

Acuzaţiile de plagiat au fost respinse, iar Nico şi Vlad Miriţă au început campania
de promovare în Grecia.

Imediat după anunţarea câştigătorului selecţiei naţionale pentru Eurovision 2008, elanul învingătorilor, Nico şi Vlad Miriţă, care au interpretat piesa „Pe-o margine de lume“, compusă de Andrei Tudor, a fost „retezat“ de acuzaţiile de plagiat.

Deşi afectaţi de acest scandal, previzibil de altfel, aşa cum s-a întâmplat la ultimele ediţii ale Eurovisionului românesc, Nico, Vlad Miriţă şi Andrei Tudor au încercat să se concentreze asupra campaniei de promovare.

Între o şedinţă foto pentru mapa
de presă şi o apariţie în direct la TV, cei trei au povestit pentru „Evenimentul zilei“ despre participarea la Eurovision, dar şi despre drumul pe care l-au „bătut“ pentru a ajunge aici. Înainte de primul concert din turneul de promovare, pe care îl vor susţine mâine, la finala selecţiei naţionale din Grecia, Nico şi Vlad Miriţă erau hotărâţi să nu se mai gândească la scandaluri.

Miriţă, un tenor „gen Andrea Bocelli“

Proiectul nu a fost gândit special pentru Eurovision, aşa cum se întâmplă de multe ori în străinătate, iar totul a fost un şir de întâmplări, pornind chiar de la un eşec: piesa a fost respinsă la preselecţia de la Mamaia 2007.

„Nico are meritul cel mai mare, pentru că a crezut foarte mult în această piesă, şi de la ea a pornit totul. Pe de altă parte, cred că a fost şi o frustrare legată de faptul că «Pe-o margine de lume» a fost respinsă la Festivalul de la Mamaia“, spune Vlad Miriţă.

„Scânteia a pornit de la Cătălin Măruţă, care ne-a auzit piesa şi ne-a spus că ar fi bună pentru Eurovision“, mărturiseşte Nico. „N-a fost nimic premeditat“, completează Andrei Tudor. „Dacă am fi stat să gândim un proiect, să punem ţara la cale, probabil că nici n-am fi avut succesul ăsta“, mai spune tânărul compozitor.

Aflat pentru prima dată în selecţia naţională, Vlad Miriţă (26 de ani), care a câştigat Festivalul de la Mamaia în 2002, mărturiseşte că, până la acest proiect, abandonase muzica uşoară şi se dedicase muzicii clasice, după ce luase premii la câteva concursuri de gen şi câştigase o bursă la Opera din Viena. „Cu toate că este vorba despre o nişă, sunt exemple de cântăreţi de operă
care au prins foarte bine la publicul larg, printre ei numărându-se şi Andrea Bocelli. Voiam să mă concentrez pe un astfel de proiect“, spune Vlad, al cărui drum către afirmare nu a fost uşor. Cântăreţul este absolvent de ASE, însă marea lui pasiune a fost muzica.

„Prima dată
am cântat un an în corul Madrigal, unde nu eram privit ca un artist, ci ca «omul de la ASE». Însă m-am pregătit în particular cu maestrul Corneliu Fănăţeanu. M-a remarcat într-un an când am mers cu colindul, împreună cu nişte prieteni teologi. Nu mi-a luat niciodată bani şi am avut perioade critice din punct de vedere financiar în viaţa mea“, povesteşte Vlad, care, în prezent, este angajat al Operei Naţionale din Bucureşti. „Mă uit înapoi şi nu-mi asum niciun merit, cred că totul a fost pregătit pentru mine“, adaugă el.

Nico: „Am cântat în China şi în Japonia“

Pe Nico (37 de ani) a cunoscut-o la concertele „Proms of Delight“, unde cântăreaţa a fost solicitată să cânte în mai multe rânduri, fiind considerată una dintre cele mai bune voci din România. A absolvit Şcoala Populară de Artă în 1990, însă evoluţia ei nu a fost una spectaculoasă, deşi colaborarea cu BUG Mafia, la piesa „Cine e cu noi“, a propulsat-o, în 2002, în prim-planul showbizului românesc.

„Înainte de asta, am cântat în China şi în Japonia, unde am avut câteva contracte. Cu banii câştigaţi am reuşit să-mi fac studioul de înregistrări. Nu mi-e ruşine că am făcut asta, ba dimpotrivă. Publicul de acolo se pricepe la muzică şi are un respect mult mai mare faţă de artişti“, dezvăluie cântăreaţa, care a făcut sacrificii pentru a-şi împlini visul.

„În perioada aceea, fetiţa mea era micuţă şi nu mi-a fost uşor. Dacă un soţ înţelege, pentru un copil e foarte greu“, spune ea. „După ce am devenit cunoscută pe piaţa din România, a trebuit să muncesc foarte mult şi să accept multe ca să mă afirm. Mi s-au impus lucruri şi am făcut compromisuri. Am renunţat la ceea ce ştiu eu să fac, să cânt mai bine, jazz, pop, R&B, şi am acceptat să abordez genuri comerciale“, spune Nico.

„Ceea ce mi se întâmplă acum e un noroc. Însă pentru prima dată în viaţă sunt extrem de optimistă şi încrezătoare. Acesta e doar începutul“, conchide ea.

NU E PLAGIAT!

Comisia a dat verdictul

Membrii comisiei de specialişti întrunite ieri, la solicitarea Televiziunii Române, au stabilit că piesa „Pe o margine de lume“, compusă de Andrei Tudor, nu este plagiat. „Sper să iasă ceva constructiv din tot acest scandal şi să se facă o lege a plagiatului în România“, a declarat Andrei Tudor. În timpul finalei şi imediat după anunţarea câştigătorului, pe site-ul TVR, dar şi pe alte site-uri au apărut comentarii potrivit cărora melodia „Pe o margine de lume“ ar fi un plagiat după piesa „La magia del corazon“, interpretată de cântăreţul spaniol David Bustamante. În cazul în care piesa „Pe o margine de lume“ ar fi fost descalificată, suedezii din trupa Biondo (foto), clasată pe locul al doilea, ar fi reprezentat România la Eurovision. Compozitorul Radu Fornea (unul dintre membrii trupei K1), a devenit între timp managerul Biondo.

EXPERIENŢĂ

O rampă de lansare în Europa pentru Nico

La fel ca Mihai Trăistariu, care a mers în finala europeană abia la a şasea participare la selecţia naţională, Nico a încercat şi ea, de tot atâtea ori, în ciuda faptului că i s-a întâmplat să rateze calificarea chiar şi numai la două puncte (în 2006, alături de Akcent). „Eu am experienţa altor concursuri şi festivaluri unde am câştigat foarte mulţi bani, chiar şi premii de 10.000 de euro. Dar nimic nu se compară cu Eurovisionul. Mi-am dorit dintotdeauna să fiu pe acea scenă“, mărturiseşte cântăreaţa, care consideră concursul o rampă de lansare în străinătate, chiar şi în contextul în care câştigătoarea de anul trecut nu a reuşit să se afirme pe piaţa muzicală. „Dacă ştii cum să gestionezi această experienţă, cred că poţi obţine multe contracte în străinătate“, e de părere Nico. „Numai faptul că se lansează o compilaţie, cu toate piesele, care se vinde în milioane de exemplare, în toată Europa, e o reuşită“, o susţine Andrei Tudor.