Starea de alegeri

Fara a face o regula din asta, cred ca atunci cand analizele realizate de un sindicat, pe orice tema, sunt mai argumentate si mai realiste decat cele "servite" de Guvern contribuabilului, avem o problema. Nu cu sindicatele, evident, ci cu Guvernul.

In locul jocului clasic, cu sindicate care cer continuu si ministri care fac tot posibilul sa reziste presiunilor, in Romania lui Tariceanu si Pacuraru, Guvernul a impartit vesel promisiuni cu ambele maini, in timp ce sindicatele se ingrijoreaza acum ca acestea sunt "nesustenabile".
Sistemul de pensii este poate cel mai clar exemplu de "gogoasa" pregatita din vreme pentru sezonul electoral, care insa, de data aceasta, nu a mai fost inghitita pe nemestecate de sindicate.
BNS a cerut autoritatilor sa vada evaluarile care au stat la baza promisiunilor privind majorarea valorii punctului de pensie si, fara a fi probabil o surpriza, a constatat ca la baza lor nu sta mare lucru. De fapt, pe hartie, lucrurile sunt aparent in regula - statistica, previziuni, limbaj de lemn etc. Probleme apar atunci cand se compara datele privind structura
populatiei trimise la Bruxelles cu cele care sunt "prelucrate" in tara. Varianta Guvernului, mereu optimista, sufera insa de o subevaluare a numarului persoanelor varstnice si de o supraevaluare a populatiei in varsta de munca. Fapt care, pe termen mediu, va face ca valoarea punctului de pensie sa nu ajunga niciodata la nivelul promis. Mai pe scurt, sindicatele au ajuns la concluzia ca Guvernul are mijloace suficiente sa isi respecte cuvantul numai pentru anul 2008, semn ca mareata "strategie" este mai curand o incercare sinucigasa de a-i convinge pe pensionari ca, macar o data in viata
, la vot, sa puna stampila si pe PNL, nu doar pe PSD. Atat si nimic mai mult.
Si nu cred cA cineva se asteapta ca ministrul Pacuraru sa reuseasca sa convinga pe cineva de contrariul. Cel putin nu dupa fiasco-ul ideii de a impune plata CAS pe avantajele in natura, idee de un liberalism dambovitean profund, motivata doar de disperarea Ministerului Muncii de a atrage sume suplimentare la buget.
In locul gAsirii unor solutii
pentru imbunatatirea mediului de afaceri, care ar duce implicit si la cresterea incasarilor la buget, Guvernul, doar teoretic liberal, cauta in mod evident salvarea in masuri pe termen scurt si cu efect imediat. Gafele fiscale risca insa sa aiba efecte negative cu bataie mult mai lunga decat speranta de viata a actualului Executiv. Mai ales in contextul deteriorarii sensibile a indicatorilor macroeconomici, a reducerii de rating si a unui an electoral care se anunta mai mult decat istovitor.
DacA panA spre sfarsitul anului trecut, din inertie, fraze linistitoare de genul "in Romania, economia
nu este deloc influentata de situatia de pe scena politica", mai aveau un sambure de adevar, in 2008 acest lucru nu se mai verifica. Deciziile economice au tot mai des o motivatie politica precisa, iar orizontul lor de timp nu este mai mare de cateva luni. Mediul de afaceri este tot mai imprevizibil, nu in ultimul rand din cauza jocului "de-a alba-neagra" cu taxe si impozite practicat de Guvern, iar pozitia Romaniei in cadrul UE este slabita de intamplari gen taxa auto sau deficitul bugetar pe muchie de cutit, care pot atrage o ploaie de sanctiuni dinspre Bruxelles. In plus, nici la nivelul institutiilor statului nu pare sa domneasca vreun consens.
IeSirea de ieri a guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, care a apreciat ca "la calitatea politicii fiscale suferim cel mai tare", este un semn ca Banca Nationala nu este dispusa sa foloseasca parghiile pe care le are la dispozitie in orice context
. Si este probabil un avertisment ca politica monetara, aflata exclusiv in curtea BNR, nu va trage la "caruta" electorala care s-a pus deja in miscare.